poezie de pe triburile

A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Din triburi mari , imparatesti
Un trib ce-avea o poarta

La poarta tribului statea
Un paladin maret
Si-n spate i se ascundea
Un jucator istet

Si-avea in sat doar lancieri
Acoperiti de spade
Ce-l aparau si azi si ieri
Ca satul sa-i dea roade

Avea si 2-3 cavaleri
Si cinci mii de topoare
Ce atacau neincetat
Dusmanul sa-l doboare

Cobori in jos tu nobil bland
Alunecand pe-o raza
Si intra-n sat innobiland
Cand prostu` nu-i pe faza

Si cum mergea el inspre sat
Alaturi de topoare
Vazu-n calatoria sa
O mie de popoare

Dusmanul lui in sat avea
Destul de multe trupe
Dar paladinul sau avea
Pe fatza multe bube

Avea un nas de 7 cotzi
De zgaria pamantul
Si-o caramida in chiloti
Sa nu-l doboare vantu

De-atata dor nealinat
S-a basicat la piele,
Intr-un tarziu n-a mai rabdat
Si a-nceput sa zbiere

Paladin mic vedeate-as chior
Si putrezit la soare
Eu satul ti-l innobilez
Si plec la o tigare

Al nostru paladin urat
Credea ca o sa scape
Dar din pacate n-a putut
Si-a mers sa se ingroape

Asa mereu a-nnobilat
Al nostru jucator
Dar intr-o zi el s-a lasat
De-al nostru joc ushor

El a-mpartit satele lui
In numar de o mie
La aliati dusmani si trib
Si restu ti-a dat tie

Si ai venit la el plangand
Sa-tzi dea unul si tzie
Te-ai obosit tot asteptand
Degeaba mi-a dat mie

Acum eu cresc ushor ushor
Fac valuri de topoare
Si tu suspini incetishor
Ca n-ai sat asa mare

Aici se temina in taina
Marea poezie
Despre un jucator
Ce mi s-a opus mie